Pledoarie pentru plătică

DATE GENERALE LEGATE DE HABITATUL ȘI HRĂNIREA PLĂTICILOR

POVEȘTI CU PLĂTICI

Atunci când este  vorba de pescuit staționar în general și pescuit la feeder în parti¬cular, plătica reprezintă  fără îndoiala, una din speciile cu o fascinație aparte. Si chiar dacă aceasta se întâmpla  mai cu seamă în afara României însa eu sper ca și acest articol să contribuie la intrarea în normal și pe la noi, si, încet încet să învățăm să apreciem  și alte specii decât crapul și carasul. 
In occident, motivul fascinației este relativ simplu de descifrat:  în condițiile de la ei exemplarele de peste  2 kilograme se întâlnesc  frecvent în apele “publice”(accesibile orică¬rui pescar) si, nu de puține ori,  în bălțile și lacurile cu taxa, dedicate pescuitului  plăticile depășesc  greutatea de  5 kilograme. în momentul în care scriu aceste rânduri recordul în vigoare în Marea Britanie depășește  9 kg și se așteaptă omologarea unui nou record de peste 10kg.  Specimene mari se găsesc și la noi, atât în lacuri precum Razelm sau Sarulești cat și în Dunăre ca să amintesc doar câteva din cele aflate la indemna regățenilor.  Dar nu este doar  vorba  despre dimensiunile pe care le poate atinge acest peste cat și despre  faptul ca  este  un peste de cârd,  așa ca,  atunci când prinzi una, ai  șanse  foarte mari să mai prinzi una, și încă una și tot așa mai departe.   Merita menționat  faptul  ca și la noi în Romania,  în 2003 recordul omologat de cantitate de peste prinsa intr-o manșa de 3 ore de pescuit staționar, a fost realizat  cu 31,600 kg de plătica, de către Zolt Benzar, multiplu campion al României, pe lacul Sărulești.  UN an mai târziu Dragos Popa avea să depăsească acest record cu peste 10 kilograme.  Așadar potentialul acestui  peste din punct de vedere competitional este unul extraordinar. 

Câțiva ani mai târziu de la realizarea acestui record, am decis să dau plăticii ce e al plăticii și am început să caut sistematic informații legate de particularitățile pescuitului la aceasta specie pe care o prinsesem ocazional pe Dunăre și pe acumularea de la Dridu (RIP). Nu o urmărisem niciodată ca specie ținta a partidelor mele la feeder și nici nu încercasem să vad cum as putea face selecția ei, cel mai adesea  prinzândexemplare foarte mici. O competiție deschisă tuturor pescarilor, dedicată popularizării pescuitului la feeder, avea să constiutuie un factor motivator al acestei intreprinderi, întrucât una din manșe se desfășura timp de 2 zile pe pista de concurs de la Sărulești. Am început astfel să caut și să citesc tot ce puteam despre pescuitul plăticii la feeder, am început să vizionez filme, să discut pe forumuri de profil (multe din afara României) căutând să compensez cumva lipsa de experiența cu informarea. Asemeni multora dintre pescarii pe care ii cunosc, acordasem mai multa atenție ciortanilor, carașilor , băbuștilor și roșioarelor cu care mă întâlneam mai des. Ceea ce am învățat de atunci și până acum, coroborat cu experiențele aparute intre timp,  alcătuiesc acum un bagaj minim de informații, pe care îmi permit să îl împărtășesc cu voi, și sper eu ca prin comentarii și discuții libere, sa îl sporim împreuna astfel încât cele ce urmează mai jos, să folosească deopotrivă începătorilor dar și celor mai experimentați.
Plătica este o specie gregară, care circula foarte mult, lucru deloc surprinzător dacă ne gândim cât de repede pot consuma câteva sute de plătici hrana naturală dintr-o zonă. De aceea, când ne alegem o zona de pescuit este important să sondăm și să găsim zonele prin care plătica circulă în mod nativ cum ar fi pragurile, sau zonele în care se hrănește cum sunt petecele curate, în apele cu vegetație submearsă.
La Dunăre, trebuiesc căutate zonele în care curentul este mediu, iar apa adânca. Exista concepția pe care eu o consider greșită ca apa trebuie să fie mica și curentul moale. în aceste zone plătica intra numai când e în bătaie, și chiar daca unii povestesc de partide memorabile, nu trebuie să uitam ca pestele trebuie lăsat să se înmulțească în prohibiție, iar partidele memorabile - sus menționate - sunt adeseori în fata legii, identice cu acțiunile de braconaj.
In apele naturale, plătica se hrănește în principal cu larve de insecte, și în special cu larvele de chironomide, lucru binecunoscut și capitalizat ca atare de către pescarii de competiție. Dar, desigur plătica se hrănește și cu mici crustacee, melci de apa, lipitori și viermi.
Pescarii englezi sunt de părere ca în apele staționare, plăticile mari se hrănesc aproape exclusiv noaptea, iar în apele curgătoare la răsărit și apus. Cu toate acestea, din experiența subsemnatului va pot spune ca plătica se hrănește destul de bine și ziua, mai importanți fiind parametrii apei (temperatura, turbiditate, oxigenare, prezenta hranei naturale etc. .) abia apoi intervenind alți factori. Dacă vă aflați pe apa la răsărit, urmăriți cu atenție activitatea peștilor, și cu puțin noroc puteți observa plăticile care se „rostogolesc” în anumite zone, sau le puteți vedea spinările aproape de suprafața, ceea ce vă va ajuta foarte mult în localizare.
Pescarii belgieni spun că trebuie să cauți locul în care apa a început deja să fie tulburată de plăticile care se hrănesc. Din păcate sau din fericire, apele noastre sunt adeseori mult mai colorate decât cele din vest, ceea ce face ca acest din urma sfat să fie mai dificil sau imposibil de urmat în foarte multe cazuri. Dar, ceea ce trebuie reținut ca sfat, este că localizarea, și „simțul apei”, sunt în orice sezon cea mai buna variantă pentru a prinde pește. Nada si echipamentul devin relevante doar atunci când pestele a fost localizat, și nu inainte. 

Despre pescuitul plăticii - echipament și costume, cititi aici.